“Nu mai iau medicamente de 15 ani, ma tratez cu ceai de paducel”.Declaratia apartine unui distins consilier prezidential, Catalin Avramescu, si a fost facuta acum cateva saptamani, la un simpozion pe teme medicale. Vestea proasta pentru Avramescu vine, insa, de la UE: daca nu isi face rezerve masive de paducel, sa-i ajunga alti 15 ani, va fi nevoit, curand, sa treaca iar pe medicamente.

Producatorii romani de leacuri naturiste, pe baza de plante medicinale, mai auopt luni la dispozitie pentru a respecta directiva UE cunoscuta sub numeleTraditional Herbal Medicinal Products (THMPD)”, care a fost adoptata la 31 Martie 2004, si care cere ca, de la 1 aprilie 2011 toate plantele medicinale sa fie procesate dupa aceleasi procedee ca si celelalte produse farmaceutice.

Acest lucru presupune inclusiv obtinerea de certificate legale, la fel ca medicamentele, al caror cost se apropie sau depaseste 100.000 de euro pentru fiecare planta in parte, desi acestea sunt folosite de mii de ani.

Costurile uriase pe care le presupune intrarea in legalitatea vor lichida micii producatori din domeniul plantelor medicinale in favoarea marilor colosi farmaceutici, ale caror produse nu vor mai fi concurate de paducelul lui Avramescu.

Un semnal de alarma a fost tras, recent, intr-un articol publicat pe siteulinfowars.com, care avertizeaza ca, “

In loc sa priveasca produsele alimentare si medicamente traditionale ca probleme legate de drepturile omului, acestea au fost tratate ca probleme de comert. In acest fel, legile privind alimentatia si plantele sunt focusate pe dorintele marilor corporatii, nu pe nevoile si dorintele oamenilor”.

Europarlamentarul liberal Norica Nicolai spune, pentru Inpolitics, ca situatia este extrem de serioasa si de grava, totodata, pentru Romania:

“La noi, pretul urias al medicamentelor face ca majoritatea romanilor sa opteze, atat cat pot, pentru tratamente traditionale cu plante medicinale. Musetelul sau coada-soricelului sunt singurele leacuri pe care si le mai permit sute de mii de oameni, iar apropiata lichidare a comercializarii lor va da o lovitura cumplita sanatatii, si asa precare, a romanilor.

Producatorii nostri din domeniu nu vor putea sa se conformeze directivelor UE fara a intra in faliment, e o situatie dramatica si incercam in zilele urmatoare, la nivelul grupului de europarlamentari romani, sa gasim o solutie, poate o amanare a aplicarii directivei in cauza sau ceva asemanator, dar e greu de spus, in acest moment, daca se mai poate face ceva.

Din pacate, daca nu vom reusi, iar producatorii romani nu se conformeaza noilor norme europene dupa data de 1 aprilie 2011, tara noastra risca sa fie data in judecata de catre marile concerne farmaceutice si nu e greu de ghicit care ar fi soarta unor asemenea procese”.

sursa http://www.sroscas.ro/site/2010/10/20/de-la-1-aprilie-romanii-risca-sa-ramana-fara-plante-medicinale/

S-a pornit o initiativa de referendum la nivel european cu scopul de a cere pastrarea remediilor pe baza de vitamine si a terapiilor naturiste care se vor a fi excluse in baza sinistrului Codex Alimentarius

http://www.eu-referendum.org/english/petitions/natural_remedies_info.html

Este sansa noastra sa mai putem alege o viata sanatoasa si naturala. Sunt necesare 1.000.000 de voturi.

Alatura-te si tu daca vrei sa mai avem acces la hrana sanatoasa si terapii naturiste ori pe baza de vitamine.

PS: putem schimba ceva, dar numai daca actionam! Trimiteti mai departe tuturor cunoscutilor.

bibliografie

Codex Alimentarius

Tratatul de la Lisabona

http://www.eu-facts.org/en/index.html

http://www.health-peace-justice.org/

http://www.profit-over-life.org/

http://www.thenhf.com/

Introducere

Pare cunoscuta imaginea aceasta? Eu cred ca pentru multi da. Intradevar este vorba de Romania mare. Nu stiu ce gandesc altii dar de fiecare data cand vad aceasta imagine nu ma pot opri sa nu ma gandesc la sacrificiile pe care le-au facut anumite persoane pentru a proteja aceste pamanturi si oamenii din ele.

Dar in acest post nu voi vorbi despre unire sau despre eroii cunoscuti sau necunoscuti ci despre situatia in care se afla tara noastra acum. Sper sa reusesc sa acopar cat mai mult din acest subiect cat mai succint posibil.

Romania se afla intr-un colaps economic major.Toata lumea a fost afectata de situatia aceasta insa ce se intampla intr-o tara in care privatizarile neinspirate, coruptia si prostia domnesc? Din nefericire pe langa toate miscarile neinspirate pe care le-a luat guvernul tarii noastre dinainte de criza se pare ca aceasta manie continua. Aproape toate deciziile anti criza sunt defapt miscari care o alimenteaza. TVA crescut, nesupravegherea marilor companii , taierea salariilor bugetare, numarul exagerat de taxe si totusi se vrea profit. Asta da gluma buna!

Romania este supusa unui proces de indobitocire. Se promoveaza incultura si hotia de parca aceste lucruri ar fi normale. Este mult mai usor sa conduci o tara in care cei care au un anumit intelect si o anumita pregatire sunt dati laoparte pentru cei care sufera de o mediocritate extrema. Omul mediocru nu pune intrebari sau daca le pune il poti prosti usor. Dar ce te faci daca dai peste o persoana care stie ce face si iti pune la indoiala deciziile? E logic raspunsul nu?

Cu totii ne-am saturat sa ne luptam cu morile de vant…si totusi ce variante avem? O parte dintre noi aleg sa fuga din tara cu speranta de a isi indeplini visul de a trai o viata normala. Restul raman in tara cu sufletul pustiit si inima inghetata. Nu ne mai pasa de ceea ce se intampla in jurul nostru. De ce ne-ar mai pasa pana la urma urmei? Insa tocmai asta se urmareste : sa nu ne mai pese! Daca nu ne pasa atunci EI isi pot face de cap. De ce sa le dam satisfactia aceasta? Numai bine iesim in strada si le aratam ca lucrurile nu sunt tocmai cum vor EI sa fie? Sau vom lasa ca eforturile facute de catre stramosii nostri sa ramana in van? E alegerea voastra pana la urma urmei. Insa daca va pasa veti trimite acest manifest mai departe si veti incerca sa schimbati lumea in care traim! Impreuna putem face diferenta. Astept opiniile si comentariile voastre.

Refren1:
Cine e noi striga ‘O-O’ !
Cine e noi striga ‘O-O’ !
Cine e noi striga ‘O-O’ !
Cine e Mafia striga ‘O-O!

I:
Dau 3000 de gabori pe 30 de femei
Care sa striga tare ‘Uzzi isi bate joc de ei.’
Ziaristii in continuare preseaza despre noi
Nu ne-ati facut voi, v-am facut noi pe voi
Fraierii o ard la modul ‘frate, sunt tari’
Dar nu se poate, sunt drogati, se dau si mari
Dau 2000 de joint-uri la douaj’ de baieti
Care sa va rupa capul si mai vedeti ce scrieti
Stil mafiot, la fel ca-n ’98
Fetele se freaca pe hip-hop in club
E 20-02, (e aproape la fel)
Se procedeaza la fel, (dar la un alt nivel)
Un fel de Tony Montana in Romania
Fac tot posibilul sa evit puscaria
Ca Leonard Doroftei sunt campion mondial
Ma aflu in treaba fara adversar.

Refren2:
Priveste bine pe langa tine
Ca ai putea sa intelegi ceva
Ai grija ce faci, cu cine te bagi
Si vezi cum poti sa fii peste toti.

Refren1:..

II:
An dupa an cu banu’ pe primu’ plan
Reprezint baietii care au dolaru’ in buzunar
Fac istorie in plina glorie, pun pe foaie operatiunea Casa
Cu Uzzi si Tataie, fara ei nu stiu cum as fi trait
Fara bani, fara microfon, fara BUG
As fi fost ca Dracula fara sange
Ca maestrul Lacatus fara minge
Sunt acelasi pe care tie-ti place sa-l urasti
Nascut si crescut pe strazile din Bucuresti
Baieti cu doua fetze care vor sa te invete
Mai mult cum sa le dai decat sa iei,
Atentie! Teoria conspiratiei functioneaza.
Am baieti peste baietii la care apeleaza
A venit si politia cu munitia
Nimeni n-o sa poate sa opreasca Mafia.

Refren2:..
Refren1:..

III:
Nu exista nici o limita la ce-as putea sa fac
Au trecut atatia ani, lectia o am in cap
Si sunt cateva treburi ce s-au schimbat in cartier
Dar baietii sunt la fel, rechinii ies ca la apel
Tot dupa bani, dupa ce le trebuie
Cativa dintre ei stiu cand sa traga linie
Fiindca scopul de a face bani aici nu s-a schimbat
Dar metoda de a face bani a evoluat si s-au afilat
La firme, organizatii, Internet
Tehnica a ajuns sa fie cea care face diferenta
Dar multi nu si-au dat inca seama ca un celular
Folosit gresit poate sa te-arunce la gropar
Vezi tu..Stii ca-n viata inseamna mult
Sa te ridici in picioare doar cand ai ceva de spus
Ia-o ca pe-un sfat sau ia-o tu ca pe ce vrei
Eu si baietii mei suntem in milenïul III.

Refren2:..
Refren1:..

Imi aduc aminte cu drag de melodia aceasta … abia atunci dadusem si eu de atomic pentru prima data :”>

Flori frumoase ,mandre flori

Viata noua ne e draga

Flori frumoase ,mandre flori

refren :

Copilaria n-o vom uita

Nu ne mai intalnim cu ea(bis)

2.Daca-a ta educatoare

Pentru-o vina te-a certat

Nu uita ca pentru tine

Ea-i mama cu-adevarat.

3.Daca-o jucarie draga

Din vitrina-a disparut

Stergeti lacrima pribeaga

N-ai nimica de pierdut.

4.Draga mi-a fost gradinita

Cu papusi si jucarii

Draga ne va fi si scoala

Ca ne-nvata a citi.

5.Si vor trece apoi anii

Ca si vantul de april

Ca o dulce adiere

Gandul ca am fost copil.

Brother And Sister Together Will Make It Through
Some Day A Spirit Will Take You And Guide You There
I Know You’ve Been Hurting But Ive Been Waiting To Be There For You
And Ill Be There Just Helping You Out Whenever I Can
Everybodys Free
Listen This Ones For All The Ones Showing Love, Its Appreciated Life’s Crazy Man Listen To The Lyrics

[Chorus:]
Stay With Me Don’t Fall Asleep To Soon The Angels Can Wait For A Moment
(They Can Wait For A Moment)

[Chorus:]
Stay With Me Don’t Fall Asleep Too Soon The Angels Can Wait For A Moment

Listen, Listen To The Words

[Verse 1:]
Don’t Cry For Me When I’m Gone No Point Of Wasted Tears Our Time Will Come One Day And I’m Just Confronting My Fears Though Its Not Really A Fear Its More Like A Destiny Some Times I Sit And Wonder Is This Life Really For Me, Coz Ive Seen,Seen, Heard, Felt, I’m Done. I Hope Ur Proud Of Where Ive Come, You’ve Seen Me Grown An Helped Me Thou, An There Is No Repaying You, Im Here An I Feel Like Im Delaying You, Betraying You, An When I’m Gone I Hope There’s Sum1 Saving You

[Chorus:]
Stay With (Im Gonna Stay, Listen) Me Dont Fall Asleep Too Soon (Im Gonna Try Not To) The Angels Can Wait For A Moment (They Can Wait Man, I Swear)
Stay With Me Dont Fall Asleep Too Soon The Angels (Im Gonna Hold On) Can Wait For A Moment

[Verse 2:]
I Wanna Seee Your Face Every Time I Come Home Coz I Cant Leave U Like This In This Cold World Alone, But, In This Live Were Livin Hu Knows When Ill Be Gone, I Dont Wanna Leave You Wiv Wot Ifs, Now Im In For Long (To The World) Theres To Much To Proove, An Sometimes I Wonder Wot I Really Have To Lose, An Then I Really See Its Not All About Me, I Wanna Show You From This Harsh Mad Reality, Its Real.

[Chorus:]
(Like, Lifes Risky Sometimes, But Really, U Gotta Take Your Chances)
Stay With Me Dont Fall Asleep Too Soon The Angels Can Wait For A Moment( Its Crazy Look)
Stay With Me Dont Fall Asleep Too Soon The Angels Can Wait For A Moment
(Listen 2 The Words)

[Verse 3:]
To The World,
Lifes A Game An We Need 2 Play It Correct, Do The Right Moves An Dont Get Caught Up In Ldza Mess, Be Calm Dont Be Stressed, Be Sure To Pass Ya Test, Stand Ur Ground An Dont Let Others Put You To The Test [Repeat]

[Chorus:]
Stay With Me Dont Fall Asleep Too Soon The Angels Can Waït For A Moment [x3]

Cu jumătate de oră înainte de ultimul buletin de ştiri al BBC România, în redacţie nu se simte apropierea tăcerii definitive care se va lăsa în curând. Sună telefoanele, ţăcănesc mitralierele tastaturilor în bătălia pentru deadline, cineva fumează pe balcon, altcineva pune cap la cap, pe calculator, zigzagurile unei înregistrări, se intră, se iese, se vorbeşte, fierbe cafeaua, bolboroseşte bidonul cu apă răcită electric, de afară răzbate mârâitul oraşului toropit de căldură, desk-editorul Cătălin Striblea cere din arhivă o înregistrare din decembrie 2006 cu Băsescu condamnând comunismul.

Filip Standavid încă mai dă telefoane, vrea o declaraţie de la Daniel Morar, şeful DNA, pentru că şi ultimul buletin de ştiri trebuie făcut după regulile scrise în BBC Guidelines, biblia oricărui ziarist de la imensa corporaţie britanică, însă procurorul are telefonul închis, jurnalistul încearcă iar şi iar, de la mobil, de la telefonul redacţiei, sună la toate telefoanele unde îl poate găsi şi tot nu dă de magistrat până în clipa când trebuie să predea materialul, zice: „Ah, cel mai de seamă clujean al României are telefonul închis.E clar, nu mă mai iubeşte!“, începe să bată nervos în taste şi încheie ştirea fără declaraţia lui Morar, care nici nu era foarte importantă, dar ar fi fost mult mai bine să fie.

„N-am obţinut niciodată mai uşor o declaraţie de la cineva doar pentru că m-am prezentat drept redactor la BBC, spune Filip Standavid. Încărcătura de prestigiu a BBC nu mi-a deschis nici uşile, nici gurile demnitarilor în România. Ba dimpotrivă, aş putea spune. Pentru că am informat corect, de multe ori am deranjat înalte personaje care apoi refuzau să mai declare ceva pe motiv că postul le-a fost ostil“.

Pe la 4 după-amiaza începe să se aglomereze în redacţie, de unde până atunci mai mult de patru-cinci redactori n-au fost. Animaţia începe de pe monitorul de deasupra uşii, conectat la o cameră de luat vederi, se vede în stradă cum vin unul câte unul ziariştii, foşti sau actuali angajaţi ai postului de radio britanic, încă pentru câteva ore, intră, trec în tăcere pe sub cupola roşie pe care scrie ON AIR şi se aşază fiecare pe unde apucă, cei mai mulţi în picioare, rezemaţi de pereţi, scot din genţi aparate de fotografiat şi camere de filmat şi, în aceeaşi tăcere vegheată de soarele roşu de pe hol, încep să înfulece cu aparatele lor fiecare bucăţică din redacţie, din prezentul tot mai scurt, chipul unei colege, Selma, cum îi dau lacrimile, tabla pe care cineva a scris BBC – British Broadcasting Cut, tabla cu programul la zi, el cu ea, ei doi, ele două, un grup, o îmbrăţişare, fumul din balcon, foşti colegi aproape uitaţi, ceasul cel mare, obsedantul ceas al redacţiei, ceştile de cafea de peste tot, maldărele de mape, agende, hârtii.

Mircea Zamfir, camuflat de clăbucii bărbii albe şi de ochelari, încearcă o glumă, bună gluma, dar nimeni nu râde, doar nişte zâmbete. E încordarea apropierii momentului când postul va înceta să mai emită, va dispărea odată cu soarele roşu de pe hol ce se va stinge după „Aici, BBC. Toate cele bune!“, e şi încordarea, de fiecare dată nouă, a clipelor de dinaintea buletinului de ştiri, emoţia aceea inefabilă şi fără sfârşit care îl face pe ziarist să o ia de la capăt în fiecare zi, iar şi iar, senzaţia de cuceritor al lumii când îşi ascultă ştirea la radio, când îşi vede emisiunea la televizor sau îşi reciteşte, ca pentru prima dată, textul tipărit pe care deja îl ştie pe de rost.

Acul secundarului aleargă peste sângele uscat al ultimelor 15 secunde, marcate cu roşu pe cadran. Ultimele 5 secunde pocnesc în aer ca nişte împuşcături. De la Londra, Big Ben dă ora exactă. 6 seara. „Bună seara. Aici BBC“. A început buletinul de ştiri. Ultimul.

Pentru Christian Mititelu, fostul director, timp de 20 de ani, al redacţiei în limba română a BBC, presa din România şi România chiar pierd „un post de radio independent. Complet independent. Un post care venea cu acea puternică tradiţie a presei britanice. Ieşim din scenă cu fruntea sus“, încheie venerabilul jurnalist.

Pentru vecinul din perete, dispariţia postului de radio e o binecuvântare. Redacţia e într-un bloc de pe Strada Maria Rosetti construit prin anii ’70 pentru favoriţii regimului de atunci. Ocupă unul dintre uriaşele apartamente de peste 200 de metri pătraţi, cu două intrări, cu patru balcoane. În acel bloc stă generalul Mihai Chiţac, care deţine patru asemenea apartamente. Cu aşa avere, condamnările succesive pentru represiunile din timpul revoluţiei nici nu-l ating, bătrânelul e verde şi vioi, l-am văzut privind pofticios la şaorme pe trotuarul de vizavi. Mai stă acolo şi Dumitru Prunariu, singurul cosmonaut român. Locatarii blocului elitist vor scăpa de vânzoleala jurnaliştilor şi a invitaţilor şi poate blocul îşi va regăsi liniştea şi taina rostuite din vremea zidirii. Vecinul îşi va regăsi şi el liniştea, nu va mai auzi prin perete, dimineaţa, când se va bărbieri, buletinul de ştiri direct din studioul amenajat în baie, alături.

Ora 7. S-a încheiat ultimul buletin de ştiri al redacţiei BBC în limba română. Peste două ore se va mai emite de la Londra un scurt istoric al postului, din 1939 până în 2008, apoi pe frecvenţele BBC se vor transmite numai programe în engleză.

„Aici, BBC. Toate cele bune!“ Atât. O secundă mare, mare, de linişte. Apoi toată lumea începe să aplaude. Lavinia Cincu, corespondenta de la Iaşi, stă nemişcată pe un scaun şi priveşte în gol. Ultima ei ştire, despre inundaţii, n-a mai transmis-o pe calea obişnuită, a venit cu ea în buzunar şi a editat-o în redacţie.

Clipele de linişte le sparge chiar Filip. Iese din studioul de emisie şi fuge direct pe balcon să fumeze. Ceva îl nemulţumeşte. „Am dat o bâlbă!, se lamentează jurnalistul. În loc de «un urs a ucis un om în Braşov» am zis «un urs a găsit un om…», ceea ce, totuşi, e adevărat. Mai rămânea să mai bag şi Rusia în NATO şi încheiam glorios“. Tatiana Niculescu, redactorul-şef, care a stat cu el în studio tot timpul, îl linişteşte. Bâlba asta nu va ştirbi nimic din prestigiul BBC.

Tatiana Niculescu îşi aminteşte că la Londra, la un curs unde mai erau ziarişti din toate ţările unde emitea BBC, li s-a cerut să deseneze, la propriu, pe tablă, portretul ascultătorului de BBC, aşa cum şi-l imaginau cursanţii. Ziariştii au desenat, au şters, au adăugat până, în final, a rămas un domn sobru, cu costum, cu pălărie, cam la 40 de ani. Un ins cu simţul umorului, capabil să primească în mod inteligent bâlba unui crainic emoţionat.

La 7 şi două minute, cei aproape 30 de ziarişti din redacţie stau cu genţile pe umăr, stânjeniţi, nu ştiu ce să facă, paralizaţi, parcă până atunci s-ar fi hrănit cu sunetele boxelor. Trebuie să plece toţi la o petrecere de adio, la parastas, zic ei. Tonul îl dă Valentin Panduru, regizorul de emisie. Vrea să se îmbete şi a doua zi să zacă mahmur. Apoi se va apuca de învăţat pentru carnetul de şofer, fiindcă până acum nu a avut timp. Ceilalţi vor pleca în concediu cu banii primiţi drept compensaţie de la BBC. După care se vor întoarce la radio, fiecare pe unde va găsi.

Unul câte unul, ies toţi. Ultima iese Tatiana Niculescu. „Suntem obişnuiţi cu aceste momente la radio, unde totul este profund efemer, tot ce faci la radio moare în clipa când s-a auzit“, spune ea. Rămâne doar doamna Nuţi. În redacţia pustie, telefoanele sună parcă la întrecere.

Pentru prima oară, domnului de 40 de ani, cu costum şi pălărie, nu-i răspunde nimeni la telefon.

Doamna Nuţi mai rămâne în serviciul Maiestăţii sale
Elena Catană, femeia de serviciu – toţi îi spun doamna Nuţi -, adună de prin dulapuri zahăr, ceai englezesc, pungi cu cereale, detergenţi, tacâmuri, căni, cafea. O să le ia pe toate acasă. A fost 5 ani angajata guvernului britanic, câştiga 14 milioane pe lună, mai mult decât un profesor din România, şi mai lucra şi la o firmă românească şi mai încasa opt, cu peste 20 de milioane de lei pe lună era mulţumită. Doamna Nuţi va mai rămâne în serviciul Maiestăţii sale regina Elisabeta a II-a până în octombrie, când se va vedea ce se va face cu aparatura, va mai şterge praful până atunci. „Nu de bani îmi pare rău, că pot să câştig şi în altă parte, se plânge doamna Nuţi, dar de oameni îmi pare rău, că a fost tare frumos pentru mine să lucrez între oameni inteligenţi“. Când termină de strâns din bucătărie, doamna Nuţi vine şi ea în redacţie şi se aşază la un birou printre oamenii inteligenţi, tot respectul, care de aproape o oră de când a început ultimul buletin de ştiri nu au scos nici un cuvânt, acum e prezentă aproape toată echipa care se va dizolva odată cu salutul final al lui Filip, lipseşte directorul Răzvan Scorţea, care va asculta ultimul sunet al emisiei în studiourile de la Londra. De asemenea, mai lipsesc şi nu vor mai veni niciodată Victor Bratu, dispărut prea tânăr într-un accident pe munte, Nae Bădulescu, până în ultimele zile a muncit Nae, şi Gheorghe Malarciuc, corespondentul de la Chişinău care a transmis ultima depeşă de pe patul de spital în care avea să moară în aceeaşi zi.

Fără buton
Christian Mititelu povesteşte că, în anii războiului, George L. Campbell a fost supervizorul redacţiei româneşti. Cunoştea 64 de limbi, iar româna la perfecţie. Era gata oricând să apese pe un buton şi să întrerupă emisia dacă s-ar fi spus ceva nepotrivit la microfon. „Aşa era în război. După aceea, butonul n-a mai fost folosit niciodată. În România, BBC a fost un post fără buton.“